HÓCUS s. n. (În expr.) Hocus-pocus = formulă întrebuințată de scamatori; p. ext. scamatorie. – Lat. lit. hocus [pocus]. Vezi definitia »

INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune. Vezi definitia »

cláus cláusuri și cláuse, s.n. (reg.) 1. baraj, stăvilar, hait, opust, scoc, zăton. 2. grămadă de lemne adunată la capătul barajului. Vezi definitia »

GRÉCULUS s. m. (ant.) denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. (< lat. graeculus) Vezi definitia »

SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus) Vezi definitia »