BATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „adânc”, „referitor la adâncul mărilor”, „din adâncul mărilor”. [Var. bato- / < fr. bathy, cf. gr. bathys – adânc]. Vezi definitia »

zărăstí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se rătăci, a dispărea. În legătură cu sb. zarastati, bg. zarastvam „a se acoperi cu ceva” (Scriban). În Banat și Trans. Vezi definitia »

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. Vezi definitia »

privití, privitésc, vb. IV (înv.) a saluta (înclinându-se și manifestându-și bucuria). Vezi definitia »

PÁȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae. Vezi definitia »