BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt. Vezi definitia »

DECALVÁNT, -Ă Care provoacă căderea părului, chelirea. [< fr. décalvant]. Vezi definitia »

TURBÉNT, turbente, s. n. (Reg.) Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. – Tc. tülbent. Vezi definitia »

ADORÁNT, -Ă s. m. f. om care se roagă unei divinități, în arta cultă. (< germ. Adorant) Vezi definitia »

ITALIENIZÁNT, -Ă adj. care urmărește italienizarea limbii. (< fr. italianisant) Vezi definitia »