DIAPAZÓN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la același diapazon cu cineva = a se afla în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason. Vezi definitia »

CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis. Vezi definitia »

FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. Vezi definitia »

FANTASTRÓN s. n. circuit electronic pentru formare de impulsii cu frontul liniar variabil, acționat de impulsii aplicate din exterior. (< fr. phantastron) Vezi definitia »

FOTOELECTRÓN s.m. (Fiz.) Electron emis de o suprafață metalică pe care cade un fascicul de radiații. [Cf. fr. photoélectron]. Vezi definitia »