STEATOPIGÍE s.f. (Med.) Depunere abundentă de grăsime în regiunea sacro-fesieră, caracteristică mai ales la femei. [< fr. stéatopygie]. Vezi definitia »

PIRETOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în provocarea artificială a unei stări febrile cu diverse mijloace în scopul ridicării potențialului de apărare la boală a organismului. – Din fr. pyrétothérapie. Vezi definitia »

SIFLÍE s. f. v. siflee. Vezi definitia »

agnozíe (ag-no- / a-gno-) s. f., g.-d. agnozíi, art. agnozíei Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison]. Vezi definitia »