FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. Vezi definitia »

PLOT s.n. 1. Mică piesă metalică montată pe un corp format din material izolant și legată la un circuit electric pentru a se putea face legătura între acest circuit și o manetă legată de un alt circuit. 2. Placă turnantă la încrucișarea unei căi ferate de mină. [< fr. plot]. Vezi definitia »

PATRIÓT, -Ă s.m. și f. Cel care își iubește patria și este devotat poporului său, fiind gata să lupte pentru interesele țării sale. [Pron. -tri-ot. / < gr. patriotes, cf. fr. patriote, germ. Patriot]. Vezi definitia »

PACHEBÓT s.n. Navă mare, rapidă, care transportă călători, colete poștale și mici cantități de mărfuri. [< fr. paquebot, engl. packet-boat]. Vezi definitia »

not4632dexonline.ro Vezi definitia »