OBẤRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije. Vezi definitia »

NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-I în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie. Vezi definitia »

MĂTÁNIE, mătănii, s. f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință. ♦ P. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite. 3. (Înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metánie s. f.] – Din sl. metanija. Vezi definitia »

MEDULOTRANSFÚZIE s.f. (Med.) Transfuzie efectuată cu măduvă osoasă. [Gen. -iei. / < fr. médullotransfusion]. Vezi definitia »

CHEIROMEGALÍE s.f. Hipertrofie a degetelor și a mâinilor. [Var. chiromegalie s.f. / < fr. chéiromégalie, cf. gr. cheir – mână, megas – mare]. Vezi definitia »