sculéț, s.n. (înv.) sculnic; sculișor, sculuț. Vezi definitia »

nocorubúț, -ă, adj. (reg.) prostuț. Vezi definitia »

nutréț (nutréțuri), s. n. – Furaj (verde). Lat. nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu, Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169); din lat. nūtrῑre, din care s-a format în sec. XIX, nutri, vb. (a hrăni), vb. pe care Pușcariu 1209 îl semnala în mod greșit ca tradițional. – Der. nutritiv, adj. din fr. nutritif; nutriment, s. n. (aliment), din lat. nutrimentum, sec. XIX; nutritor, adj. (hrănitor), după fr. nourrissant; nutriți(un)e, s. f., din fr. nutrition. Vezi definitia »

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț. Vezi definitia »

SPAȚ, spațuri, s. n. Spațiu între sulul dinainte și spată la războiul de țesut. – Lat. spatium. Vezi definitia »