Definita cuvantului hulă
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hulă
ORHIEPIDIDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a testiculului. [< fr. orchiépididymite]. Vezi definitia »
VAGINÚLĂ s. f. 1. vagină mică. 2. floare în formă de tub, la compozee. (< fr. vaginule) Vezi definitia »
podúșcă2, podúști, s.f. (reg.) 1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența. 2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură. 3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor. Vezi definitia »
COCCIDIÓZĂ s. f. grup de boli parazitare ale tubului digestiv, la păsări și la iepuri, provocate de coccidii. (< fr. coccidiose) Vezi definitia »
dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor). Vezi definitia »