DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat]. Vezi definitia »

DÉBIT², debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum. Vezi definitia »

HURUÍT¹ s. n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – V. hurui. Vezi definitia »

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți. – V. minți. Vezi definitia »

lăcuit, -ă, lăcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. bătut. Vezi definitia »