lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin. Vezi definitia »

MARGRÁV s.m. v. margraf. Vezi definitia »

ZUÁV, zuavi, s. m. Soldat francez dintr-un corp special de infanterie (cu uniformă asemănătoare portului arab) care a existat în Algeria. ♦ Soldat algerian dintr-un corp indigen de infanterie ușoară. [Pr.: zu-av] – Din fr. zouave. Vezi definitia »

CLAV s. n. 1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. 2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani. (< lat. clavus) Vezi definitia »

JÍLAV (JILÁV), -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. – Din bg. žilav. Vezi definitia »