GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ◊ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii. (< lat. genus) Vezi definitia »

DACRIOGÉN, -Ă adj. care provoacă secreția lacrimilor. (< fr. dacryogène) Vezi definitia »

HIMEN²(O)- elem. „membrană”, „himeniu”. (< fr. hymén/o/-, cf. lat., gr. hymen) Vezi definitia »

PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d’or]. germ. Parmäne. Vezi definitia »

congrésmen s. m., pl. congrésmeni Vezi definitia »