oturác (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv. – Der. oturac, s. m. (înv., veteran). Vezi definitia »

iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι. Vezi definitia »

GEAC s.n. (Mar.) Pavilion național de dimensiuni mici, ridicat de navele unor state la proră în timpul cât sunt acostate sau staționează la ancoră. [Var. jack s.n. / < engl. jack]. Vezi definitia »

VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac. Vezi definitia »

CLAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac. Vezi definitia »