RETICUL²(O)- elem. „rețea, reticul”. (< fr. réticul/o/-, cf. lat. reticulum) Vezi definitia »

planul lui Dumnezeu de mântuire a omului realizat prin Iisus Hristos Vezi definitia »

PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul]. Vezi definitia »

SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum. Vezi definitia »

RECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum) Vezi definitia »