Definita cuvantului ictus
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ictus
PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producție. *bogăție, recoltă. 2. corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulțiri. (după fr. produit) Vezi definitia »
ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. – Cuv. lat. Vezi definitia »
GRÉCULUS s. m. (ant.) denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. (< lat. graeculus) Vezi definitia »
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus). Vezi definitia »
STRATOCÚMULUS s. m. formație de nori inferiori cu aspect de câlți sau de sfere de culoare cenușie, dispuse în rânduri ori în grupuri, la o altitudine între 50 m și 20 km; cumulostratus. (< fr. strato-cumulus) Vezi definitia »