cormánă¹, cormáne, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg. Vezi definitia »

meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina. Vezi definitia »

CALCAVÚRĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec. Vezi definitia »

ORTORÓCĂ s. f. rocă metamorfică rezultată prin transformarea rocilor eruptive. (< engl. orthorock) Vezi definitia »

paradígmă (paradígme), s. f. – Model, exemplu, tip. – Mr. paradigmă. Mgr. παράδειγμα. Sec. XVIII, cf. Gáldi 518. Vezi definitia »