COTEÍCĂ, coteici, s. f. Cățea mică. – Cotei + suf. -că. Vezi definitia »

noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare. Vezi definitia »

DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificație) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade) Vezi definitia »

COCONIÉRĂ s.f. Centru de colectare a gogoșilor de mătase pentru filatură. [Pron. -ni-e-. / < fr. coconnière]. Vezi definitia »

BOTRIOCÍMĂ s. f. inflorescență cu ramificațiile principale cimoase, iar cele secundare recemoase. (< fr. botryocyme) Vezi definitia »