MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță. Vezi definitia »

TERATOGENÉZĂ s. f. 1. apariție și formare a monștrilor sau a monstruozităților. 2. ramură a teratologiei care studiază cauzele malformațiilor. (< fr. tératogenèse) Vezi definitia »

MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță. Vezi definitia »

ESCHÍLĂ s. f. mic fragment dintr-un os fracturat. (< fr. esquille) Vezi definitia »

ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare]. Vezi definitia »