ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare. Vezi definitia »

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor) Vezi definitia »

APORTÓR s.m. câine de vânătoare care aduce vânatul. (< fr. apporteur) Vezi definitia »

AZIGOSPÓR s. m. spor rezultat din diviziunea directă a unui gamet. (< fr. azygospore) Vezi definitia »

VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur]. Vezi definitia »