PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr. punitif) Vezi definitia »

DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micșorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus]. Vezi definitia »

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif. Vezi definitia »

DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv) Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă adj. cu caracter de mutație. (< engl. mutative) Vezi definitia »