Definita cuvantului diminutiv
DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micșorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diminutiv
LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil. (< fr. lucratif, lat. lucrativus) Vezi definitia »
SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. Vezi definitia »
RADIOACTÍV, -Ă adj. Referitor la radioactivitate. ♦ (Despre elemente) Care prezintă radioactivitate. [Cf. fr. radioactif]. Vezi definitia »
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) Vezi definitia »
AMPLECTÍV, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Care îmbrățișează alte organe în mod complet. [< fr. amplectif, cf. lat. amplector – a îmbrățișa]. Vezi definitia »