REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition. Vezi definitia »

IRIGOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen radiologic al colonului făcut cu ajutorul unei substanțe de contrast prin rect. [Gen. -iei. / < fr. irrigoscopie, cf. lat. irrigare – a iriga, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. (< fr. paléophytografie) Vezi definitia »

DIATERMÍE s. f. Metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathermie. Vezi definitia »

NEUROCHIRURGÍE s.f. Ramură a chirurgiei care se ocupă cu intervențiile pe sistemul nervos; chirurgie nervoasă. [Gen. -iei. / < fr. neurochirurgie]. Vezi definitia »