Definita cuvantului repetiție
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu repetiție
pocăríe, pocăríi, s.f. (reg.) loc acoperit cu ramuri înfrunzite, înfipte în pământ. Vezi definitia »
VACCINOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă terapeutică bazată pe imunizarea unui organism prin administrarea unor vaccinuri. [Gen. -iei. / < fr. vaccinothérapie, cf. lat. vaccinus – de la vacă, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »
DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s. f.] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis. Vezi definitia »
POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie. Vezi definitia »