Definita cuvantului imperfect
IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu imperfect
STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepție, abatere; riguros, exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr. strict, lat. strictus < stringere – a strânge]. Vezi definitia »
AUTODIDÁCT, -Ă s. m. f. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. (< fr. autodidacte) Vezi definitia »
PERFÉCT, -Ă adj. Care are toate calitățile; desăvârșit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (Gram.) Timp al verbului care arată o acțiune petrecută și încheiată în trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait]. Vezi definitia »
obiect pe care se poate sta ,facut din orice material Vezi definitia »
DOCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Învățat, savant, erudit. [Cf. fr. docte, lat. doctus]. Vezi definitia »