GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); casă¹. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie. Vezi definitia »

INVESTIGÁȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio]. Vezi definitia »

HIPERCLORURÍE s. f. creștere a cantității de cloruri eliminate prin urină. (< fr. hyperchlorurie) Vezi definitia »

GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie]. Vezi definitia »

CALCIPEXÍE s.f. Fixare a calciului în țesuturi. [< fr. calcipexie, cf. gr. calx – var, pexis – fixare]. Vezi definitia »