CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia. Vezi definitia »

DEOPÁRTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix; într-o parte, izolat. – De⁴ + o + parte. Vezi definitia »

ABÁTE², abat, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție inițială, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4,5) din fr. abattre. Vezi definitia »

línte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s. f., din fr. lentille. Vezi definitia »