INFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentință). (< fr. infirmatif) Vezi definitia »

APRECIATÍV, -Ă adj. care marchează o apreciere. (< fr. appréciatif) Vezi definitia »

FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Vezi definitia »

SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif) Vezi definitia »

EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. Vezi definitia »