Definita cuvantului imputare
IMPUTÁRE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație. – V. imputa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu imputare
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. – V. legaliza. Vezi definitia »
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici. Vezi definitia »
TERMOFIXÁRE s. f. stabilizare a dimensiunilor, a formei și a culorii unor produse textile prin tratare la cald în mediu uscat. (< termo- + fixare) Vezi definitia »
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. Vezi definitia »
scorțoșáre, scorțoșắri, s.f. (înv.) strat scorțos, dur. Vezi definitia »