COMUTATÍV, -Ă adj. care prezintă comutativitate. (<fr. commutatif) Vezi definitia »

IREFLEXÍV, -Ă adj. lipsit de reflexe, de reflexivitate. (< fr. irréflexif) Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebește; (gram.) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. ◊ Propoziție disjunctivă (și s.f.) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă. ♦ (Log.; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif]. Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care informează asupra întregului corp, în special asupra activității organelor viscerale. (< fr. intéroceptif) Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif) Vezi definitia »