pen’că conj. deoarece, căci Vezi definitia »

TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain) Vezi definitia »

RAHITIGÉN, -Ă adj. care cauzează sau favorizează rahitismul. (< fr. rachitigène) Vezi definitia »

LIPOGÉN, -Ă adj. care produce adipozitate. (< fr. lipogène) Vezi definitia »

FUZÉN I. s. m. arbust cu frunse lucitoare, originar din Japonia. II. s. n. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit. (< fr. fusain) Vezi definitia »