RELATÍV, -Ă I. adj. 1. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat. 2. care este în raport, în relație cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție atributivă; timp ~ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ◊ valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fiz.) mișcare ~ă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ) Vezi definitia »

ANIVERSATÍV, -Ă adj. cu caracter de aniversare. (< aniversa + -/t/iv) Vezi definitia »

CONFEDERATÍV, -Ă adj. care aparține unei confederații. (< fr. confédératif) Vezi definitia »

EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif) Vezi definitia »

INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif) Vezi definitia »