OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ. oxidativ) Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă, translativi, -e, adj. (Despre un act juridic) Prin care se transferă un drept. – Din fr. translatif. Vezi definitia »

DETECTÍV s.m. Agent secret al poliției judiciare; agent secret în serviciul unei persoane sau al unei instituții polițienești particulare. [< fr. détective, cf. engl. detective]. Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif]. Vezi definitia »

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus) Vezi definitia »