OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité]. Vezi definitia »

bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun). Vezi definitia »

treptelnicéște adv. (înv.) treptat, gradat. Vezi definitia »

ORIGINALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité) Vezi definitia »

PROPORȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este proporțional. 2. Raport între două mărimi care variază proporțional. [Cf. fr. proportionnalité]. Vezi definitia »