ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement. Vezi definitia »

instrument pentru calcule aritmetice simple, alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate Vezi definitia »

ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) Vezi definitia »

OPULÉNT, -Ă adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus) Vezi definitia »

CAPITULÁNT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus. kapitulant) Vezi definitia »