JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur³. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Din lat. juramentum. Vezi definitia »

RECRUDESCÉNT, -Ă adj. (Despre o boală, o stare etc.) Care își reia forța, intensitatea. [< fr. recrudescent]. Vezi definitia »

FLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv. 2. fluid (I, 2). (< fr. fluent, lat. fluens) Vezi definitia »

DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant]. Vezi definitia »

SECONDÁNT, -Ă s.m. și f. v. secundant. Vezi definitia »