Definita cuvantului inăriță
INĂRÍȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in2; țintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -ăriță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inăriță
ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »
ceaftă, I interj. (adol.) noroc!, (prin analogie cu „baftă”) succes! II s. f. sg. noroc. Vezi definitia »
libárcă (libắrci), s. f. – Insectă (Periplaneta orientalis). Bg. hlebarka, de la hleb „pîine” (Conev 52; Scriban). Vezi definitia »
MÂNZULÍCĂ, mânzulici, s. f. (Rar) Mânzișoară. – Din mânz + suf. -ul-ică. Vezi definitia »
cătínă (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbuști; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roșie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, cf. mr. cătiră „șira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, și cu atît mai puțin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s. m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzișul des); cătineț, s. n. (desiș, hățiș). Vezi definitia »