Definita cuvantului onomastică
ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onomastică
ALEXANDRU VLAHUȚĂ, com. în jud. Vaslui; 3.203 loc. (1991). Vezi definitia »
DIÉTĂ2 s.f. Adunare legislativă (în feudalism și în unele state moderne); (p. ext.) adunare reprezentativă cu caracter politic. [Pron. di-e-. / < fr. diète, cf. gr. diaita – regim]. Vezi definitia »
núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47). Vezi definitia »
STÚFĂ, stufe, s. f. (Reg.) Piatră care conține aur nativ. Vezi definitia »
abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose) Vezi definitia »