FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. Vezi definitia »

MÚFLĂ s.f. 1. Cameră cu pereți refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai mulți scripeți așezați pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. [< fr. moufle]. Vezi definitia »

POPÍNCĂ, popinci, s. f. Numele a două specii de ciuperci comestibile (Pholiota mutabilis și Pluteus cervinus). – Pop¹ + suf. -incă. Vezi definitia »

OOGENÉZĂ, oogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. Vezi definitia »

RÁDĂ s.f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, apărată prin diguri de valuri și de curenți, unde se adăpostesc navele. [< fr. rade, it. rada]. Vezi definitia »