Definita cuvantului incoordonare
INCOORDONÁRE s. f. 1. Lipsă de coordonare (1); necoordonare. 2. (Med.) Lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. – Din fr., engl. incoordination.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu incoordonare
CONFIGURÁRE, configurări, s. f. Acțiunea de a se configura și rezultatul ei. – V. configura. Vezi definitia »
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »
COMPÚNERE s.f. 1. Acțiunea de a compune și rezultatul ei; alcătuire. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a două cuvinte care formează un cuvânt nou. 4. Lucrare școlară asupra unei teme. [< compune]. Vezi definitia »
TORPEDÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a ataca cu torpedo1 (3) [în DN], de a scufunda prin torpedo; (fig.) zădărnicire a unui plan sau a unei întreprinderi; torpilare. [Cf. germ. torpedieren, sp. torpedear]. Vezi definitia »
ACUZÁRE, acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. ♦ (Concr.) Persoana (sau persoanele) care acuză la un proces. Vezi definitia »