EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration. Vezi definitia »

OFTALMOTOMÍE s. f. incizie a ochiului. (< fr. ophtalmotomie) Vezi definitia »

PARCIMONÍE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia]. Vezi definitia »

ANTINOMÍE s.f. Contradicție categorică între două legi, două teze sau principii filozofice care se exclud reciproc și care, în caz că nu se ține seamă de realitatea obiectivă, pot fi în egală măsură demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege]. Vezi definitia »

SPÓNGIE¹ s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia) Vezi definitia »