VELASTRÁI s. n. (mar.) velă latină învergată pe un strai al arborelui mare sau al artimonului. (după it. vela de straglio) Vezi definitia »

sălái s.n. (reg.) tăișul secerii; sălaică. Vezi definitia »

líștai adv. (reg.) 1. la fel, aidoma. 2. (adj.) leit, identic; veritabil, curat. 3. lucios; searbăd. Vezi definitia »

músai adv. – Obligatoriu, necesar. Mag. muszáj, din germ. müssen „a trebui” (Cihac, II, 517; Tiktin; REW 5766a). În Trans. Vezi definitia »

BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Vezi definitia »