tărărái s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cântec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poți înțelege. Vezi definitia »

șerlái (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea). Germ. Scharlei (Tiktin). Vezi definitia »

BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat= s-a luminat de ziuă. Ori laie, ori bălaie v. laie. – Băl + suf. -ai. Vezi definitia »

NÍSCAI adj. nehot. invar. (Pop.) Care este, se află într-o cantitate nedeterminată, într-un număr oarecare; niscaiva. [Acc. și: niscái] – Lat. nescio qualis. Vezi definitia »

JAI s. m. (Reg.) Pui de pește rămas pe malul gârlelor când scade apa. Vezi definitia »