Definita cuvantului indoeuropean
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indoeuropean
AMFINEURIÁN, amfineurieni, s. m. (La pl.) Clasă de moluște marine care au caractere arhaice (un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase în jurul esofagului) (Amphineura); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -ne-u-ri-an] – Cf. fr. amphineures. Vezi definitia »
ÎRACÁN s. m. v. sărăcan. Vezi definitia »
NESTORIÁN, -Ă, nestoriéni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparține nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care susținea că trebuie să se distingă în Isus Christos două persoane, așa cum se disting două naturi (umană și divină); doctrină condamnată de biserica creștină bizantină în 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urmă, concentrându-se în Persia și supraviețuind până în prezent îndeosebi în Asia Mică. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 până în 431, când a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovăduit doctrina după care natura umană și cea divină a lui Isus sunt una și aceeași ca acțiune, dar diferite ca persoană, doctrină care s-a răspândit ulterior în Asia) [și MW] Vezi definitia »
AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Jurasicul mediu caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. 2. adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Vezi definitia »
GLONȚÁN, glonțane, s. n. (Rar) Glod (2). – Din glonț + suf. -an. Vezi definitia »