TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s. f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Tăgădui + suf. -eală. Vezi definitia »

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari. Vezi definitia »

AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrină obținută din amidon, întrebuințată ca apret. [< fr. amidine] Vezi definitia »

GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica. Vezi definitia »

VIBRÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Calitatea a ceea ce este vibrant. [< fr. vibrance]. Vezi definitia »