Definita cuvantului induce
INDÚCE, indúc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire).

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu induce
pátrusprece (= paisprezece) num. card. Vezi definitia »
ȘÁPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între șaisprezece și optsprezece și care se indică prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Șaptesprezece cărți. ◊ (Substantivat) Șaptesprezece este o cifră. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful șaptesprezece. ◊ (In componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaptesprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaptesprezece ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le împarte câte șaptesprezece lei. [Var.: (fam.) șápteșpe num. card.] – Șapte + spre + zece. Vezi definitia »
SÉRVICE s.n. v. auto-service. Vezi definitia »
CVADRATRÍCE s.f. (Mat.) Curbă folosită pentru cvadratura cercului sau a altei figuri. [Var. cuadratrice s.f. / < germ. Quadratrix, cf. lat. quadrare – a ridica la pătrat]. Vezi definitia »
RĂSCRÚCE, răscruci, s. f. 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. ◊ (Pop.) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. ◊ Loc. adj. și adv. În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. Fig. Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – Răs- + cruce. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z