CONDÚCE vb. I. tr. 1. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație. ◊ (sport) a fi în fruntea clasamentului. 2. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 3. a acompania, a însoți pe cineva. 4. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa. II. refl. a se comporta, a se orienta (după). (< lat. conducere) Vezi definitia »

a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva). Vezi definitia »

a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini expr. a fi neliniștit; a fi nerăbdător. Vezi definitia »

PÓLICE s.n. Policar. [< lat. pollex]. Vezi definitia »

LOCVÁCE adj. invar. (Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, -acis. Vezi definitia »