Definita cuvantului induce
INDÚCE, indúc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu induce
ce inseamna interes?? Vezi definitia »
scarifáce, scarifác, vb. III (înv.) a cresta pielea superficial cu scarificatorul, cu un bisturiu sau un brici; a scarifica. Vezi definitia »
SPADÍCE s. n. inflorescență racemoasă spiciformă, cu pedunculul comun îngroșat și cărnos. (< fr. spadice, lat. spadix) Vezi definitia »
SPADÍCE, spadice, s. n. Inflorescență în formă de spic, al cărei peduncul comun este îngroșat și cărnos [Acc. și: spádice – Var.: spádix s. n.] – Din fr. spadice, lat. spadix, -icis. Vezi definitia »
găoáce (-e), s. f. – 1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoașă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notițe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.și gaură. Găoază (var. găoz), s. f. (anus) pare a proveni din același etimon lat., cu suf. -ză (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s. m. (Arg., homosexual); găușel, s. m. (melc, căsuța melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu -uș și el. Cf. și găman, găoace. Vezi definitia »