Definita cuvantului indulgență
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indulgență
guleámătă adj. invar. – Enorm. Bg. golem „mare, considerabil”, cu art. f. din bg. (Graur, Rom., LIII, 384). Se folosește numai în sens ironic. Vezi definitia »
necuvinínță s.f. (înv.) necuviință. Vezi definitia »
Cooperativă s. f. sg. (peior.) presupusă alianță între echipe de fotbal participante la campionatul național, bănuite că ar aranja între ele rezultatele unor meciuri. Vezi definitia »
ALIMENTÁRĂ s.f. v. alimentar [DEX ´98 și DN]. Vezi definitia »
SOMIÉRĂ s. f. 1. rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. bloc de piatră care susține o boltă. ◊ grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. (< fr. sommier) Vezi definitia »