VERTIGINÓS, -OÁSĂ adj. Foarte rapid, care se petrece cu mare iuțeală. [< lat. vertiginosus, cf. fr. vertigineux]. Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din. lat. bellicosus. Vezi definitia »

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. Vezi definitia »

BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Franțuzism) Cețos, neguros. ♦ Fig. Întunecat. – Fr. brumeux (lat. lit. brumosus). Vezi definitia »