DEZOLAȚIÚNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. [Pr.: -ți-u-] – Fr. désolation (lat. lit. desolatio, – onis). Vezi definitia »

DEFECȚIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio) Vezi definitia »

GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat. gratitudo, cf. fr. gratitude]. Vezi definitia »

COROZIÚNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimică sau electrochimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. 2. (Geol.) Eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion]. Vezi definitia »

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »